doizerounucinci

Uite că după luni bune de când n-am mai scris pe aici a trecut și anul. 2014 a fost un an bunicel dar în 2015 vreau să schimb câte ceva pe toate planurile vieții. Da, știu că sună a clișeu pentru că e dar în mare parte mi-a ieșit ce mi-am propus la început de 2014… pentru că nu mi-am propus așa multe :))
Pentru 2015 în schimb lucrurile stau puțin altfel dar dacă o să fiu sănătos voi face tot ce se poate face pentru ca la început de 2016 să fiu mulțumit de mine gândindu-mă la anul ce a trecut.
În altă ordine de idei, am 21 de ani și 3 zile și mi-a trecut prin cap să fac invizibilă data mea de naștere prietenilor de pe facebook. A fost greu să mă abțin o zi întreagă de la postările cu torturi și lumânări dar a meritat. 3-4 prieteni și rudele mi-au urat, restul au uitat toți. :)) Nu pun preț pe asta dar o să am o scuză când o să uit și eu. :)) Am făcut o listă pe Google Keep cu persoanele care mi-au urat, just for fun și statistici personale.
Mi-am propus să fiu mai bun, mai puțin orgolios și mult mai recunoscator pentru tot ce am. Mi-am dat seama că puțin pentru mine poate însemna totul pentru altcineva și poți pierde totul într-o secundă sau poți avea totul pentru o secundă din nimic și crezi că ai totul. Vreau să fiu mai îngăduitor cu ceilalți, vreau să judec mai puțin oamenii și mai mult pe mine însumi.
Vreau să nu mai pierd timp inutil că sincer habar n-am când a trecut 1 an din viață. Au trecut zilele de parcă au fost ore. Uneori simt că unitatea de timp se scurtează iar noi nu mai putem ține pasul cu treptele care dispar în urma noastră. Sau poate că timpul e tot la fel doar că metodele de a-l petrece sunt mai diversificate.  Habar n-am poate că ar trebui să avem o viață mai simplă alegând doar lucruri elementare și dând deoparte lucrurile care ne consumă viața inutil.
Sper ca în 2015 să călătoresc mai mult și să plec iar din țară. Pe plan profesional vreau să n-am restanțe (1 maxim ca să păstrez tradiția) și să am încă 2 categorii pe permisul de conducere. M-am gândit bine și chiar vreau să fac asta. Îmi place să mă plimb, îmi plac camioanele, sunt un singur și singuratic de fel deci cred că pot face asta. O să fie greu, o să îmi exersez gesticulația în limbi străine și o să fie bine. Cineva trebuie s-o facă si p-asta. Măcar câțiva ani, când o să am familie n-o să-mi mai ardă să nu-i văd cu lunile.
Acestea fiind spuse închei această notă personală publică. Să ne auzim în 2016 cu bine și cu bune.
*scris de mine 99% și 1% predicția automată

Sa luptam? Pentru ce?

Suntem „amenințați” de presă cu tot felul de referiri la „război” cu titluri înfiorătoare, holocaust-uri, sfârșitul lumii, prăbușirea Lunii pe Pământ, sau mai grav, scumpirea benzinei. Știu că s-a aprobat nu știu ce articol care face referire la o fișă medicală care se obține de la medicul de familie referitoare la înrolarea în armată a persoanelor de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 20 și 35 de ani. Atât e tot ce trebuie să știți din presă, pardon „presă”.

Ești pregătit să pleci în război? Nici eu.

Țara asta n-a făcut nimic pentru mine, nu mi-a oferit un loc de muncă, nu mi-a oferit mai nimic. Poate doar o identitate, o identitate de care străinii se apără ducând mâna la buzunare, asta e tot ce mi-a oferit țara asta. De ce aș lupta pentru ea? De ce i-aș proteja resursele ei care sunt vândute deja străinilor? De ce mi-aș risca viața pentru niște porci la costum? Să poată ei să fure în continuare? Contează dacă te fură un rus, ungur sau un român? Nu contează, mi-e indiferent.

Sunt liber să fac ce vreau, nimeni nu-mi poate impune nimic. E dreptul meu. Nu mă poate obliga nimeni să-mi risc viața. Pentru ce? Am ceva de apărat în țara asta?

Băsescu are pretenția ca tinerii plecați pe afară să se întoarcă în țară obligați? Serios?

De bine au plecat? De grași? Nu, au plecat de foame dintr-o țară în care 1% fură mai mult decât produc restul de 99% apoi fură și din împrumuturile de la FMI care normal că tot amărâții o să le plătească. De ce mi-aș apăra țara? De ce aș muri pentru ea când la 20 de ani n-am nici o posibilitate aici. De ce să-mi pierd tinerețea pe front pentru o țară în care cu 10 milioane pe lună nu pot visa nici măcar la o garsonieră a mea până în 25 de ani? De ce?

Să iasă toți politicienii și copii lor la luptă să-și apere ce încă n-au apucat să scoată din țară. La ce conducători avem, m-aș preda și dacă ne atacă Vaticanul. Tot o să fure dar probabil o să mai facă și ceva pentru țara asta.

Oricum, țara noastră e deja vândută de politicieni. Au vândut resursele și tot ce se putea. Nu avem ce să mai apărăm.

Ucrainienii nu ne-au făcut nimic. E dreptul lor să lupte, e alegerea lor, să-i lăsăm sa se lupte. Mie nu mi-au făcut nimic, nici Ucrainienii, nici Ruși. Românii au luptat în Irak și Afganistan ca să ce? Să fie 1 Dolar litrul de benzină la americani? Nu sunt pregătit sa omor un om mai amărât ca mine care nici măcar nu mi-a făcut nimic mie personal. Dacă ar fi să fac asta, m-aș antrena pe ăia din Parlament întâi.

Luptați voi, dacă mâine mi s-ar oferi șansa de a pleca în altă țară aș pleca fără regrete și dacă aș avea toată familia cu mine n-aș mai da pe aici. Să fie clar, nu lupt pentru o țară care nu mi-a dat nimic. Așa și-au pierdut viața studenții în 89 ca să poată fura alții și mai mult.

Știți un loc de muncă în Burundi?

Salvarea noastră sunt Hipsterii!

Mă simțeam ăl mai de pe urmă om din lume că nu mi-am dat și eu cu părerea despre faptul că un manelist nespălat a cântat… mă rog, a încercat… într-un club (Eden) din București care cică este Mecca hipsterilor. Și surpriză, au fost câțiva. Și toată lumea a scris despre asta, toți și-au vărsat cerneala pe chipurile hipsterilor, al lui Romeo ăsta sau pe toți maneliștii în general, pe societate, pe paznicul de la club, etc

Nu comentez pentru că sincer mi se rupe mie acum de manele și că au scris alții mult mai bine decât mine. M-am gândit însă că am putea profita de naivitatea hipsterilor de a face ceva ce nu e mainstream. Nu mai ascultă nimeni manele și s-au gândit ei cum să iasă puțin în evidență. Și le-a picat ideea atât de tare încât le-au dat K.O. cerebral direct. Ascultăm manele, o să ieșim în evidență. Dar nu le zicem manele, le zicem pop underground, (in)cultură underground, etc. Astfel o să ieșim în evidență.

Și mi-a venit ideea. Dacă la baza preferințelor și acțiunilor hipsterilor stă ieșitul în evidentă și ieșitul „din turmă” îi putem exploata. Putem face lumea mai bună cu ajutorul hipsterilor, dacă ne unim puțin putem salva țara asta cu ajutorul lor. Cum? Noi restul majorității facem ceva contrariu, ei prin logica lor fac inversul. Adică ce ne interesează pe noi.

Sunt câini se străzi. Începem toți cu „maidanezii trebuie să moară, maidanezii trebuie eutanasiați”. Hipsterii ghidați de (i)logica lor de a fi diferiți încep să adopte maidanezi. Problemă rezolvată.

Sunt gunoaie pe străzi. Ne comportăm ca și cum nouă ne plac gunoaiele pe străzi. Hipsterilor o să li se pară cool să strângi gunoaie de pe străzi și așa am mai rezolvat o problemă.

Mai în glumă, mai în serios, ar trebui să profităm de ei. Mă gândesc că dacă societatea a avut puterea să facă ascultătorii autentici de manele să treacă pe genuri cu jumătate de treaptă culturală mai sus (Inna și restul pop-ului făcut de anonimi de care nu o să mai auzi nimic anul viitor) și pe hipsteri i-am determinat sa asculte manele, orice este posibil. Hipsterii pot fi folosiți pentru lucruri dezastruase.

Poți folosi hipsterii pentru atentate, războaie, sufocări cu eșarfa sau mai știu eu ce lucruri. Dacă mileniul trecut erau chemați minerii, acum ai putea chema hipsterii. Sper că nu vede Ponta asta. :)))

*caterincă, oricum societatea asta s-a dus pe pârtie cu totul… Măcar să facem haz de necaz. :))

Vrei ca Gică Popescu să fie grațiat?

Ești idiot.

Instanța a decis ca niște oameni din fotbal care au fraudat statul cu 13 milioane de dolari. Cum este corect, oamenii au plătit cu câțiva ani de detenție. Respect decizia instanței, este o decizie corectă. Instanțele de la noi cam în 98-99% din cazuri dau un verdict corect asupra cazului judecat. În restul cazurilor (1, 2%) se întâmplă ca în cazul Huidu. Un idiot și ăla, l-am adus în discuție ca să-i fac intrarea mai jos în subiect.

Gică Popescu, fost mare fotbalist, a primit și el câțiva ani. Nu știu câți, nu mă interesează dar a primit cam ca toți ceilalți. Pentru că și el a furat, și el a contribuit la prejudiciul statului. Adică al nostru, al viitorul fotbalului românesc, al ce vreți voi. Cineva a pierdut din asta.

Și acum aduc și idioții în discuție. Cât de idiot și ce motiv să ai să-i ceri grațierea lui Gică ăsta? Pe ce motiv? A furat, cineva suferă de pe urma lui și a celorlalți, a comis ceva și o instanță l-a găsit vinovat. Să plătească. Nici eu dacă îmi sare un pieton beat în fața mașinii nu mă grațiază nimeni.

Primul motiv al idioților: E un simbol al României. Perfect, să-l arătăm cu degetul că s-a făcut de căcat furând bani. Nu pentru imaginea lui ci pentru că are mulți fani și influență. Așa convingi lumea că nu-i bine să fure că ajungi la pârnaie. Scuze, am uitat că trăim în țara unde se promovează trăitul pe șmecherie la sexul masculin și pe cuplarea cu moși bogați sau fotbaliști dacă ești de sex feminin.

Al doilea motiv al idioților: Huidu a omorât 3 oameni și n-a făcut pușcărie. Sunt 110% de acord că Huidu trebuia să facă pușcărie. Este o eroare care se încadrează în restul de procente rămase din instanțele din România, 1-2%. Asta nu înseamnă că dacă Huidu nu a făcut pușcărie nu trebuie să mai facă nimeni acum. Ar fi însemnat să nu mai facă nimeni pușcărie în țara asta. Și nu se pune problema așa:”Huidu n-a făcut pușcărie, să nu facă nici Popescu”, se pune „Popescu face pușcărie, de ce n-a făcut și Huidu”. S-a produs o eroare, nu-i țin partea lui Huidu, asta e. Eroare de sistem judiciar.

Încă o chestie.

Oamenii de genul celor numiți mai sus, Gigi Becali și lista poate continua au făcut mai multe daune poporului decât cazuri precum Huidu. Ipotetic vorbind, dacă aș fi pus să aleg între a muri un om și a lăsa 500 fără loc de muncă, aș alege să moară un om. Din cei 500 rămași fără loc de muncă, 2 se sinucid, 10 divorțează, 15 nu-și mai trimit copii la școală iar restul au datorii la bănci de numai viață nu mai duc. Așa că aș prefera să moară un om decât să sufere 500. Cei rămași fără loc de muncă suferă mult mai mult.

Pentru că aici se ajunge. La falimentări de fabrici și tot ce le pică în mână ăstora de „n-au omorât pe nimeni”. Știu ce spun, îmi povestea bunicul cum era Râmnicu Sărat pe vremea comunismului. Uneori nu-mi venea să cred când îmi zicea că zona industrială era ca un furnicar atunci când se schimbau turele angajaților. Comparativ cu Râmnicul de azi, poveștile de atunci cu oameni muncitori, cu multe fabrici și ditamai industria mi se par basme. În Râmnic munceau toți oamenii din comunele din jur, de la 15-20 de km. Autobuzele erau pline cu muncitori și treceau din 15 în 15 minute. Ce mai este acum? Nici 10% din ce era înainte.

Și ultimul motiv al idioților: A făcut bine. Da oare de ce a făcut bine? Poate că are remușcări că a furat prea mult și se simte vinovat. Însă pentru asta există dumnezeu (deși la cât fură ăștia nu cred) și ar trebui să-i judece. Tot după logica asta la fel și-a omorât și Sf. Ilie părinții dar a ajuns sfânt. Ok, Becali a făcut case celor din Moldova. Apreciez, să-l judece cine vrea el pentru asta. A furat, e hoț, plătește. Dacă omori un om și salvezi 2 nu înseamnă că ești pe plus și mai ai dreptul să omori unul fără să faci pușcărie!

General valabil. Nu-i pun toată vina pe umerii lui Gică Popescu, el a fost doar motivul de răbufnire. Însă de-a lungul timpului NOI am pierdut câte puțin cu fiecare hoț dinăsta. Sper să continue lista cu arestări ale „marilor nume” care nu-și pot justifica nici măcar 10 % din avere.

Atât am avut de zis. Mulțumesc dacă ai avut răbdarea să citești până aici.

„12 years a slave”

Nu-s un mare amator de filme. Anul acesta am văzut 3, cel de care povestim azi, „The Secret” și „Titanic” pe ProTV că până atunci nu-l văzusem. Sunt mare cinefil dacă până la 20 de ani n-am văzut „Titanicul”, este?

Așa că nu vă așteptați la ditamai cronica de film cu limbaj specializat în domeniu sau puncte de vedere pertinente. L-am văzut și mi-a plăcut, simplu. Și nu pot face o cronică de film sau un review că, între noi fie vorba, „12 years a slave” nu e un film, e o lecție de viață.

Nu o să povestesc din film, nu vă răpesc plăcerea de a vă imagina finalul filmului în timp ce-l vizionați. Plus că filmul are o poveste previzibilă, ușor de ghicit finalul lui. O să pun însă trailer-ul mai jos.

Să revenim. Am zis că „12 years a slave” e o lecție de viață. Așa e. Mi-am dat seama că noi oamenii din ziua de azi am uitat să prețuim faptul că suntem liberi să facem ce vrem cu viața noastră. Am uitat să ne bucurăm de libertatea noastră și ne supărăm din cauza unor lucruri nesemnificative dacă le comparăm cu faptul că suntem liberi.

Filmul acesta mi-a interzis dreptul de a fi trist că încă n-am ce-mi doresc, mi-a interzis dreptul de a fi supărat pe unele fapte care mi s-au întâmplat că așa mi-a fost norocul. Au fost și încă sunt oameni pe Pământul ăsta care au dus / duc o viață de sclav și prin comparație cu ei, noi nu avem dreptul să ne plângem sau să fim triști.

Pentru că nu poți prețui libertatea decât atunci când aceasta dispare din viața ta.

Idei

– Dragobete/Mărțișor/Sf. Valentin. Prostii. Sentimentele față de o persoană trebuie să fie la fel de mari în fiecare zi a anului. Cadourile cele mai frumoase sunt acelea care le primești când nu te aștepți. (mi-a zis un prieten că eu n-am primit nimic spontan, niciodată).

– Windows renunță la update-urile pentru bătrânul XP. În alte țări windows-ul a fost înlocuit cu soluții open-source, adică gratis, adică OS-uri bazate pe linux. Simplu, fără viruși, fără breșe de securitate. M-aș bucura să se facă așa ceva și la noi dar puțin probabil. Gușații nu pot fura ceva ce e gratuit.

– Stabilesc priorități în viață, adaug „to do-uri”, le editez puțin pe cele vechi dar încă valabile. Ies din norul meu, adaug noi persoane, le șterg pe unele vechi. Viața-i scurtă, am 20 și-s la răscruce. La cât de încăpățânat sunt știu sigur că pe oriunde o s-o iau, o să ajung la destinație dar un drum e cu gropi, unul neastfaltat, etc. Depinde de mine să iau decizia corectă.

– Îmi trebuie smartfon nou că cel de acum stă mai mult fix decât mobil (LG e510). N-aș renunța la Android, dar n-am prea văzut telefoane decente la Germanos în bugetul meu. Plus că prețurile de la ei sunt de anu trecut. Un Nokia 620 mi-ar place mult. Nu știu cum o să mă acomodez cu WM, sunt obișnuit să stau 30 de minute să aranjez widget-urile apoi să schimb launcher-ul. :))) *sunt nevoit să aleg dintre Germanos si Internity pentru că prelungire abonament si Cosmote

– „nu scrie pe mine prost și dacă scrie, scrie-n Ebraică” C.B.

Inamicul meu matinal, toasterul

Viața mea e destul de liniștită și monotonă, eu nu-s deloc agitat de felul meu. Viața mea se desfășoară în mare parte după un plan făcut înainte să adorm, că mai intervin și alte lucruri neprevăzute e altă problemă. În fiecare dimineață mănânc ceva cu 2 felii de pâine prăjită, ceai, lapte, margarină, dulceață, etc. Uneori și goale. :)) Oricum ar fi, pâinea prăjită nu lipsește din micul dejun.

Vechiul prăjitor era destul de silențios, abia îl auzeam când își termina treaba. De cele mai multe ori vedeam pâinea sus. Numai că anul trecut s-a ars cel vechi și am cumpărat unul nou, tot de atunci diminețile mele sunt cu 10-15 bpm de inimă în plus. Mă uit la ilikeIT de parcă sunt la alergare.

Noul prăjitor face un zgomot INFERNAL când termină de prăjit feliile. Declanșează atât de puternic încât dacă o felie este mai mica o dă afară din el. Find foarte ușor nu stă bine pe blatul din bucătărie, face zgomot și că „sare” pe blat din cauza arcului care aruncă feliile.

Poate credeți că exagerez dar de când am prăjitorul ăsta am spart 2 farfurii și un pahar, am dat de câteva ori cu capul în dulapul de sus de la bucătărie. Toate astea pentru că mă nimeresc să fiu în apropierea „lansatorului de felii de pâine prăjită”. De obicei prefer să „fug” în alta cameră. Ca idee, îl aud din cealaltă cameră printr-o ușă de termopan. În ritmul ăsta nu cred că scap în următorii 2 ani fără vre-un preinfarct. :)))

Modelul de prăjitor este Westwood YT-4001A (nu-i link de afiliat) și nu vi-l recomand decât dacă stați foarte bine cu inima, sunteți surd sau alarma de la ceas nu vă trezește foarte bine. Trecând peste zgomot, toasterul este foarte bun.

Uneori…

… ajung să țin prea mult la unele persoane, mult prea mult. Atât de mult încât probabil mi-aș pune viața personală în pericol pentru ele. Totuși, sper să n-am ocazia. Pur și simplu, țin prea mult la unele persoane care nu merită. Nici nu știu cum am ajuns să țin la ele atât de mult… Adică știu dar asta nu înseamnă că mi-au făcut ceva special sau mi-au demonstrat că sentimentul e reciproc.

și ajung la momentul când am o dorință de la acea persoană, nu lucruri mari, lucruri mici ca de exemplu o întâlnire de 5 minute, un sfat, etc

și când văd că acea persoană nu face nimic pentru a înfăptui acel lucru mărunt care i l-am cerut mă apucă un sentiment de dezamăgire cruntă. E un lucru groaznic ce mi se întâmplă în acel timp. Sincer prefer să greșesc eu să-mi pot repara greșeala. Pur și simplu, nu pot înțelege cum se face că deși eu nu greșesc cu nimic am acel sentiment de dezamăgire că te aștepți de la mai mult de la acea persoană.

Așa că de astăzi îmi propun să nu-mi mai ofer sufletul tuturor proastelor care habar nu au cum e să fii singur într-un moment și să ai nevoie de un sfat sau de o îmbrățișare. Pentru că faci totul pentru ele și ele n-ar mișca un deget pentru tine. N-o să mai primesc în viața mea persoane care nu merită un prieten ca mine în viața lor.

Așa-mi trebuie, dar nu am nici o vină că îndrăgesc prea mult unele persoane… N-am să mai fac asta, de azi n-o să mai fiu prostul nimănui și n-am să mai permit la nimeni să fie drăguți cu mine doar atunci când aveți nevoie de ceva de la mine.

Roata se întoarce, îți doresc și ție să ai parte tot de așa ceva dacă până acum te-ai comportat cu un prieten ca și cu un necunoscut. Cu toate că ce am scris mai sus e cu dedicație către o… persoană unele lucruri sunt general valabile.

„infernul alb”

Scriu din cel mai viscolit județ posibil, Buzău. Cum locuiesc relativ aproape de Rm. Sărat n-am probleme de ajuns la un spital de exemplu. Poți parcurge distanța și pe jos, deși nu-i cea mai bună idee posibilă ce o poți avea în această perioadă.

Am curtea plină de zăpadă, multă zăpadă… dar e bine. Încă din prima zi am dat-o la o parte iar acolo unde nu mai aveam unde s-o dau am cărat-o cu o prelată. Cu câteva pauze de schimbat șosete și încălțări, cam 3 zile asta am făcut. Fiecare din familie avem câte o lopată a lui. Cum am deszăpezit aproape zilnic, nu au fost probleme. Ieri chiar am scos mașina din curte, deci e bine. Însă secretul zăpezii e să o ții din scurt. Probabil și eu aș fi găsit animalele înzăpezite acolo dacă mă uitam cum ninge.

Dar mă gândesc la oamenii bătrâni, singuri fără nici un ajutor. La mine în curte suntem 3 bărbați (eu, tata, bunicu) în putere și cu dificultate am acoperit o curte de 2000 m2 cu o cărare de 1 metru lățime pe toată lungimea curții, cam 200 de metri. O familie de pensionari n-ar avea nici cea mai mică șansă.

Mai văd pe unii tineri/în putere la tv cum se vaită…

Nu e vina nimănui că a nins, așa e iarna. Uneori ninge mai mult, alteori mai puțin. Nu e datoare nici o instituție a statului să-ți deszăpezească ție în curte. Nu ai nici o scuză cât timp ești în putere să te plângi de zăpadă. Iar dacă ești bătrân și neajutorat trebuia să te gândești din tinerețe la bătrânețea ta și să îți apropii un copil / nepot / altcineva lângă tine. Dacă ai vrut să stai toată viața singur, să nu te tragă un nepot de urechi atunci nu te plânge că ești singur acum.

Un alt specimen sunt reporterii. E ok să faci greșeli când ești în mijlocul drumului cu 3 glugi în cap și vântul adie cu 100 km/h. Una zicea „zăpada vine în suluri”. Whaaaat? Și eu care credeam că vine în batoane… Cum atunci când cineva moare un reporter întreabă un apropiat „cum vă simțiți”,  există întrebări dinastea stupide și în timpul iernii: „de ce ninge?”, etc.

Erau multe de zis dar trebuie să mă pregătesc psihic pentru încă o zi de dat la lopată. Din fericire vinul fiert și șunca pe care m-am chinuit 3 zile să o afum își fac treaba cu bine. Toate cele bune și salutări din județul Siberia Buzău.

Simplitate

Am vise, ca toată lumea. Am dorințe de îndeplinit, majoritatea ale mele. Nici nu știu cum sa încep acest articol, așa că nici n-o să-l încep, intru direct în subiect.

Aproape nimeni nu vrea o viață simplă, toată lumea vrea să conducă o afacere și să nu poată intra în casă din cauza banilor. 90% din populație nu a evoluat de la stadiul de 5 ani în care toți ne doream să ajungem astronauți. Acum singura diferență e că dorința de a deveni astronaut e ceva mai pământeană însă tot la fel de improbabilă.

… cu riscul de a vă pune următoarea întrebare în mintea voastră „Ai 20 de ani, ce știi tu despre viață?”

Lumea ar trebui să fie simplă, traiul nostru la fel. Niciodată nu o să avem absolut tot ce ne putem dori, niciodată. Nu-s resemnat, doar că atunci când îți îndeplinești o dorință apar 2 în locul ei. Și nu, nu mă resemnez doar că ne pierdem timpul din scurta noastră viață alergând după niște baloane de plastic frumos colorate.

Ce-mi doresc eu de la viață? Nimic mai mult decât o familie înțelegătoare în care să domine respectul și înțelegerea. Partea cu sănătate tuturor și bani exact cât îmi lipsesc se subînțelege.

Știți cum mă văd peste 10 ani? Jucându-mă pe un PlayStation cu copilul meu. Și da, PlayStation-ul o să-l cumpăr dinainte să se nască.